- bijectív
- adj. m., pl. bijectívi; f. sg. bijectívã, pl. bijectíve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
bijectív
Look at other dictionaries:
bijectiv — bijectív adj. m., pl. bijectívi; f. sg. bijectívă, pl. bijectíve Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BIJECTÍV, Ă adv. (mat.; despre funcţii) Care este în acelaşi timp surject … Dicționar Român
automorfism — AUTOMORFÍSM s.n. (mat.) Izomorfism care rezultă din aplicarea unei mulţimi asupra ei însăşi; endomorfism bijectiv, homomorfism. [< fr. automorphisme, cf. gr. autos – însuşi, morphe – formă]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … … Dicționar Român
